Vreau sa mor...

Sunt multe persoane care intr-un moment de slabiciune isi doresc si spun 'vreau sa mor', dar oare cate din aceste persoane duc totul pana la capat? Din 100 de persoane maxim 2 ajung la asa ceva. Psihicul cedeaza, iar dupa o intamplare care nu mai gasesc o scapare sunt total confuzi si singura lor optiune este moartea, in schimb celalte 98-99 de persoane gasesc solutia, gasesc reteta succesului.

Ajungi sa spui asta, atunci cand persoana pe care o iubesti cel mai mult te paraseste. Dupa cateva zile afli adevaratele motive si iti dai seama cat de prost ai fost crezand in ea, cand tu erai asa de fericit, o iubeai si simteai cum plutesti printre nori, iar ea nici macar nu-i pasa era doar o imagine falsa singurul motiv ce o tinea langa tine era doar ca nu gasise o alta solutie mai buna. Afli ca te-a inselat, ca nu te-a iubit, ca nici macar nu-i pasa, ca nici macar nici pe jumatate din ce simteai tu pentru ea nu avea, ajungi sa vrei sa-ti pui capat zilelor. De ce? Merita? NU. Ea isi continua viata se distreaza, iar tu stai in baie incerci sa-ti tai venele. Vrei sa mori, de ce? Pentru ca iti este rusine de tine? Crezi ca n-ai sa reusesti sa te reabilitezi? Pentru ca nu vei mai putea sa iubesti pe altcineva? Pentru ca suferi si nu gasesti o cale de scapare? Nu-nu se merita, doar ca pe moment esti intr-o situatie urata, va rasari si soarele pe strada ta vei simti din nou placerea de a trai, vei simti cum vei renaste. Trebuie doar sa astepti si sa actionezi in momentul potrivit.

Ajungi sa spui asta, atunci cand esti dat afara de la serviciu, cand ramai fara bani, cand te certi cu parinti/tovarasi, cand iti pierzi casa, cand esti jefuit, cand furi si esti prins, cand, cand, cand... indiferent de situatie nu trebuie sa mori, ia-o de la capat. Alti pe patul de moarte ar da orice sa mai aibe macar cateva zile din viata sa faca ce n-au apucat, alti pe patul din spital asteptand un leac pentru boala lor s-ar lupta si cu Spartacus sa nu moara, iar tu iti doresti asta...

Cum ai putea sa mori.

Sa-ti tai venele. Ar fi prea dureros, dureaza maxim 20 minute, iar in acele 20 de minute poate mai ai o urma de constiinta si vei vrea sa te razgandesti si va fi si mai dureros,rusinos sau esti gasit de cineva si te salveaza, atunci e si mai rau.

Sa te spanzuri. E greu sa gasesti un loc potrivit, vei fi gasit de cineva si va fi inspaimant cand te va gasi atarnat. Sau poate nu vei mai avea curajul de a duce la sfarsit ceea ce ai de gand.

Sa te arunci de pe bloc sau pod. Nu este bine, poate te vede cineva, va chema pompieri,politia,salvarea, va veni cineva sa te convinga sa nu o faci. In cazul in care nu te vede nimeni, vei avea forta necesara sa o faci dar in timpul caderi tale la sol oare cate intrebari iti vei pune? Poate te razgandesti. Sau daca este destul de inalt ai timp sa dai si un telefon sa spui ce ai pe suflet ca sa mori impacat.

Sa te otravesti. Dureros, vei simti cum te strange gatul, stomac, muschii iti vor ceda si cazi lat.

Sa iei un pumn de somnifere. Este o moarte lenta, linistita, fara mizerie vei fi condus intr-un somn pentru totdeauna. Poate organismul tau nu le accepta si le vomiti sau poate te va gasi cineva si iti va acorda primul ajutor.

Sa sari in fata unui tir. Este o moarte dureroasa, vei ricosa din tir multi metri, te vei tar pe jos, te murdaresti, sangele va sari poate nu mai ramane nimic din tine sau poate nu esti calcat cum trebuie si vei supravietui.

Cele mai bune si cele mai rapide.

Sa iti tragi un glont in cap. Da sunt de acord, este o moarte rapida, eleganta si eficienta.

Sa te arunci in fata unui tren. Intr-o fractiune de secunda esti taiat, mort doar muschii con tractati vor mai functiona cateva secunda, Dar in schimb nu simti nimic, este rapid, eficient si gratis.

Te-ai pierdut vreodata?

Ai fost vreodata in situatia in care sa spui 'nu mai pot?'. Psihicul sa strige 'Gata! Imi ajunge nu mai rezist!' sa prinzi fiecare moment si sa te gandesti la tine cum erai, iar privind mai amanuntit sa observi o mare schimbare unde nici nu-ti vine sa crezi cum ai ajuns?
Iar aceea schimbare sa nu fie in bine... sa tanjesti dupa cum erai, iar acum sa nu iesi din acest cliseu. Te zbati sa rezisti, sa inoti printre mormanele de gunoaie care iti ocupa mintea, dar tot nimic te omoara pe zi ce trece mai mult.

Cum reusesti sa te aduci pe drumul pe care ai mai umblat? Eu am incercat toate metodele din ceea ce atunci ma facea sa zambesc, sa supravietuiesc, sa fiu la inaltime, dar nimic nu mi-a mai dat satisfactie. Acum totul devine monoton, totul este doar o minciuna in care cred, incerc sa ma mint ca pot sa reusesc sa trec peste acest impas si continui sa cred cam sa reusesc... dar totul este o mare minciuna sunt intr-o mare minciuna.

Cateodata reusesc sa ma reabilitez, dar nu ma tine mult... revin la aceeasi stare care imi displace. Multi ar spune ca eu sunt de vina, da stiu! eu sunt de vina, dar am o pata pe creier care n-o pot uita si ma seaca, ma distruge pe zi ce trece mai mult.

Te-ai trezit vreodata si sa-ti spui... ce-am ajuns... asta nu sunt eu... nu-mi place?

Lene...

M-am trezit in aceasta dimineata fara chef de viata, atata amar am avut cand m-am trezit fara ca macar sa ma ridic din pat. Am pierdut o ora stand lungit in pat cu plapuma pana la gat, mainile sub cap si ochii atintiti in tavan, ramanand in gandurile mele...

Imi place foarte mult sa am toate gandurile asezate, ca dupa fiecare zi sa stau sa pun fiecare gand in ordine pentru ca alta data cand ma lovesc de aceeasi problema sa stiu cum sa reactionez.

Am avut unele probleme care m-au facut sa-mi piara zambetul de pe fata, sa imi taie elanul de la orice, curajul, tupeul sa nu mai fiu eu... Este greu sa ma reabilitez dar incerc din rasputeri sa ma aduc pe drumul ce o data am umblat. Si tot o data din aceasta cauza a intervenit lenea... lenea care acum imi ocupa tot timpul nu stiu cum sa scap de ea, ce sa fac ca sa ma reglez. Am incercat aproape orice, dar nimic n-a putut sa ma readuca sa fiu cum eram. Sau poate m-am schimbat atat de mult incat am uitat cum eram si acum sunt pierdut pe sunetele mintii...