Ai fost vreodata in situatia in care sa spui 'nu mai pot?'. Psihicul sa strige 'Gata! Imi ajunge nu mai rezist!' sa prinzi fiecare moment si sa te gandesti la tine cum erai, iar privind mai amanuntit sa observi o mare schimbare unde nici nu-ti vine sa crezi cum ai ajuns?
Iar aceea schimbare sa nu fie in bine... sa tanjesti dupa cum erai, iar acum sa nu iesi din acest cliseu. Te zbati sa rezisti, sa inoti printre mormanele de gunoaie care iti ocupa mintea, dar tot nimic te omoara pe zi ce trece mai mult.
Cum reusesti sa te aduci pe drumul pe care ai mai umblat? Eu am incercat toate metodele din ceea ce atunci ma facea sa zambesc, sa supravietuiesc, sa fiu la inaltime, dar nimic nu mi-a mai dat satisfactie. Acum totul devine monoton, totul este doar o minciuna in care cred, incerc sa ma mint ca pot sa reusesc sa trec peste acest impas si continui sa cred cam sa reusesc... dar totul este o mare minciuna sunt intr-o mare minciuna.
Cateodata reusesc sa ma reabilitez, dar nu ma tine mult... revin la aceeasi stare care imi displace. Multi ar spune ca eu sunt de vina, da stiu! eu sunt de vina, dar am o pata pe creier care n-o pot uita si ma seaca, ma distruge pe zi ce trece mai mult.
Te-ai trezit vreodata si sa-ti spui... ce-am ajuns... asta nu sunt eu... nu-mi place?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu