Mi-e dor...

Am ajuns la niste concluzii pe care eu 'copilul rebel' n-as fi crezut vreodata ca o sa ajung sau sa le dau crezare. Traim intr-o lume mare unde nimanui nu-i pasa cum esti, cum te simti, unde ai fost, ce-ai facut sau sa-ti intinda o mana de ajutor vei vedea doar hiene cu dinti la vedere gata sa te muste.

Daca esti intrebat 'cum te simti?' este doar din pura curiozitate, o formalitate, subiect de discutie la plictiseala. Esti doar o umbra printre multimea care trece pe langa tine zi de zi, poti sa fii cazut la pamant in mijlocul trotuarului toti vor trece pe langa tine... nimanui nu-i va pasa.

Cand esti mic iti doresti sa te indepartezi de familie sa pleci cat mai departe, dar este o greseala intotdeauna te vei intoarce acasa in 'sanul familiei' buna sau rea, saraca sau bogata te vei intoarce acasa unde esti iubit...

Dupa multe intamplari grele, dupa cei care-i considerai prieteni si se dovedesc doar o imagine falsa vei vrea acasa sa-ti revezi familia, sa stai in patul care scartie, sa auzi in fiecare zi 'nu sunt bani', sa asculti tipetele de la masa, certurile, caini si pisici bucurandu-se, wc tau desenat, soba care nu face destula caldura, totul!

Pot sa spun mi-e dor de casa de a mea familie zglobie. Nimanui nu-i pasa de tine, esti doar tu si familia!